Sonetele către Orfeu II, 20 - Rainer Maria Rilke
Adăugat de: Gerra Orivera

Ce grea depărtare-ntre stele; dar tot mai departe
ce-aici învăţăm pe pămînt.
De pildă-un copil şi un altul... un pas îi desparte -,
o, cît de departe îşi sînt!
Destinul, cu spaţiul fiinţei cumva
ne-mpresoară,
străin de ne pare aşa?
Vezi, cîtă distanţă doar între bărbat şi fecioară,
cînd ea-l ocoleşte şi-l vrea!
Departe sînt toate -, şi cercul ne-nchis vrea să fie.
Priveşte în blidul pe masa-nsorită:
chip straniu de peşti.
Că peştii sînt muţi, altădată-am crezut. Cine ştie?
Nu-i, totuşi, un loc unde, fără-acel grai, o ursită
ce-ar fi pentru peşti, să vorbeşti?



vezi mai multe poezii de: Rainer Maria Rilke




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.