Sonetul XVII - Rainer Maria Rilke
Adăugat de: Gerra Orivera

Afund, străbunu-ncâlcit,
rădăcină a tuturor
celor duraţi, ascuns izvor
niciodată privit.
Coif de asalt, corn la vânat,
stihuri cărunte,
frate pe frate mâniat,
femei ca lăute...
Ram cu ram, strâns se înşiră,
liber, nicăieri nu e...
Unul, o, suie, suie...
Dar tot se rup încă.
Sus, drumul însă,
se-ndoaie ca liră.


traducere de Maria Banuş



vezi mai multe poezii de: Rainer Maria Rilke




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.