Afund, străbunu-ncâlcit,
rădăcină a tuturor
celor duraţi, ascuns izvor
niciodată privit.
Coif de asalt, corn la vânat,
stihuri cărunte,
frate pe frate mâniat,
femei ca lăute...
Ram cu ram, strâns se înşiră,
liber, nicăieri nu e...
Unul, o, suie, suie...
Dar tot se rup încă.
Sus, drumul însă,
se-ndoaie ca liră.
traducere de Maria Banuş
vezi mai multe poezii de: Rainer Maria Rilke
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.