Sonetul XVII - Rainer Maria Rilke
Adăugat de: Gerra Orivera

În ce ferice grădini, cu pururi udatele coame
de arbori, pe ce gingăşii de lujer golaş
rodesc ale mângâierii ciudatele poame,
mustind? Sunt poate-n sărmanul plai nevoiaş
al mizeriei tale! Uimit eşti de vrajă!
De preabogatele boabe rămâi uluit:
neatinsă-i nespusa, frageda coajă;
nici păsări, nici viermi nu te-au gelozit
luându-ţi nainte! Oare-n pomi îngeri învie?
De blânzi grădinari tainici grijiţi,
rodind pentru noi, făr-ai noştri să fie?
N-am izbutit noi, umbrele, semnele serii,
seci şi copţi prea devreme, prea curând-ofiliţi,
să turburăm oare cumpăna verii?



traducere de Nicolae Argintescu-Amza



vezi mai multe poezii de: Rainer Maria Rilke




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.