Sonetul XXVI - Rainer Maria Rilke
Adăugat de: Gerra Orivera

Ţipătul păsării, cât de adânc ne scurmă...
Un ţipăt oarecare odată creat.
Copiii chiar, pe-afară ce se-nturmă,
cum strigă surzi la strigătul curat:
strigă-ntâmplarea. În largul interspaţiilor lumii
(unde pătrunde teafărul, pilduitor
ţipăt de pasăre ca oamenii în visurile lor)
şi-nfig ei icurile cârâiturilor.
Vai, unde suntem? Liberi, tot mai supuşi vâltorii
ca zmeii smulşi din mâini, de hârtie balauri
gonim în zbor prea scund cu-a râsului mantie
zdrenţuită de vânt. Rânduie zbierătorii
Zeule-Cântec! Ca ei volburaţi să învie
purtându-şi, torent, lira şi tâmpla cu lauri.




traducere de Dan Constantinescu



vezi mai multe poezii de: Rainer Maria Rilke




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.