Sonetul XXVIII - Rainer Maria Rilke
Adăugat de: Gerra Orivera

O, vin – în urmă pleci! Îndeplineşte
– copil eşti încă – dansul feciorelnic
în pura constelaţie ce dănţuieşte!
Am izbutit să depăşim vremelnic
nedesluşitul rost al Firii. S-a urnit
vibrând, când asculta cântând pe zeu.
Ai fost mişcată-atunci, dar ai simţit
înstrăinarea când la glasul lui Orfeu
un arbore-ncerca un pas cu tine.
Ştiai doar locul unde lira cântă
şi-n cumpăt nemaiauzit răsfaţă.
Atunci cercat-ai gingăşii depline
nădăjduind la sărbătoarea sfântă
să înfiripi a prietenului faţă.




traducere de Nicolae Argintescu-Amza



vezi mai multe poezii de: Rainer Maria Rilke




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.