Strofe pentru o muzică solemnă - Rainer Maria Rilke
Adăugat de: Gerra Orivera

(Pentru Sidie Nádherný)

Unde ajunge vocea oamenilor, unde,
cînd se-nalţă? Vibrează,
vibrează de ea cerurile? Sau iroseşte
ea pururi un vînt în scădere?
Astăzi eu stau, stau în turnurile bucuriei,
astăzi, astăzi nu-mi pasă că pier.
Astăzi strig unul din strigăte. Astăzi eu sînt
un sfeşnic de aur al vocii.
Ea este înaltă, crescută frumos. Nu-i palmier
mai pur. O, ea singură suie, ca pururi
fiind. Dedesubt doar
altele-s gurile.
Unele astfel stau, cîntece ale-omenirii
în cumpănă pururi; se odihnesc,
fără să se clatine, pe ne-ncetat
altele. O, tu înaltă
coloană a nunţii, sublimă. Azi peste
inima-mi care susţine. O, cum,
cum rupi tu tăcerea
morţilor mei şi a mea!
Care arcadă, din alte coloane, ah, sare spre tine -
care? Nu ştiu. Însă simt cum primeşti
boltă deasupra.



vezi mai multe poezii de: Rainer Maria Rilke




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.