Sînt eu Înfricoșatule.Nu m-auzi oare
cum simțurile-mi bat spre tine, toate?
Privirile-mi, înalt înaripate,
stau feței -Tale-alb înconjurătoare.
Nu vezi Tu sufletul meu cum apare
în fața Ta în haină de tăcere?
Suava-mi rugă nu se coace, în putere,
pe căutătura-Ți , ca pe-un pom mereu?
De ești Tu visătorul, visu-s eu.
Dar de vrei să veghezi ,sînt voia-ți iară,
mă fac puternic pentru slava toată
și mă rotesc-o liniște stelară-
peste cetatea timpului ciudată.
Traducere Eugen Jebeleanu
vezi mai multe poezii de: Rainer Maria Rilke