Tânguire după Antinous - Rainer Maria Rilke
Adăugat de: Gerra Orivera

Nu l-ați înțeles niciodată pe băiatul meu, bitinianul,
(ca, fluviul oprind, să-l scăpați de mormânt)
nici unul. Ce-i drept, l-alintasem. Și totuși: elanul,
pe veci intristandu-l, noi toți i l-am înfrânt.

Dar cine-ar putea să iubească? Ah, cine –
Nu-i nimeni. Durere-am făcut îndelung –
La Nilul tăcuților zei este acum, dar prea bine
Nu știu care-i el și nu pot să-l ajung.

Voi l-ați aruncat, o, nebunilor, pană la stele,
ca eu să vă chem și să-ntreb de băiat:
ce credeți? El nu-i doar un mort. Ar fi vrut-o-ntre rele.
Și poate că totul nu s-ar fi întâmplat.



vezi mai multe poezii de: Rainer Maria Rilke




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.