Iubirea din tine e o cetate sfântă,
Totul lângă tine pe mine mă-ncântă,
Nu vreau să suferi, nu vreau dureri,
Azi ești bine, dar virusul vine de nicăieri.
Căutăm zadarnic să te vedem primăvară,
Dar acum tu duci a noastră grea povară,
Suntem în casă cu semnul iubirii,
Am vrea să sorbim cu tine cupa fericirii.
Și totuși în privire purtăm a noastră taină,
S-alungăm povara, să nu cădem în spaimă,
S-ajungem primăvara măiastră din urmă
Și florile ei le punem cu succes la cârmă.
Trebuie să păstrăm comoara vieții-ntreagă,
S-aruncăm ce-i putred și ce-i murdar în grabă,
Ca să ieșim în lume cu ramuri de iubire,
Urcând spre zări de lumină cu multă uimire.
vezi mai multe poezii de: Eugenia Calancea
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.