Într-un pom pe-o rămurică,
Stă stingheră o rândunică.
Rândunică , rândunică ,
Ce stai singură şi tristă,
Mică rândunică ?
Tristă stau , tristă privesc ,
Locul drag ce îl iubesc ;
Toamna vine și mă duc ,
Peste munți și văi adânci,
Peste codrii , peste lunci;
Eu mă duc în depărtări,
Unde , sunt alte primăveri,
Dar la anul care vine,
Am să mă întorc la tine.
Voi venii , nu voi venii,
Te voi găsii , nu te voi găsii,
Eu mereu te voi iubii.
vezi mai multe poezii de: nelucio