Răsărit de soare
Noaptea lăcrima învăluită-n mister,
Luna se stingea cu ochi triști în vaier,
Negura se topea obercăind somnoroasă,
Lumina irupea ca o mândră crăiasă,
Inima îți vibra în versuri sublime,
Eu eram contopit cu neantul din tine.
Norii se aprindeau pe zare fumegând,
Stelele se stingeau rând pe rând, tremurând,
Marea se farda cu creste de zăpadă,
Astrul zilei se-nfoia doritor s-o-ntrevadă,
Orizontul ardea cu văpăi dogoritoare,
Noi furam din adâncuri primele raze de soare.
Eu sorbeam paradisul din privirea-ți topită,
Ochii tăi erau marea, printre maci rătăcită,
Tu rupeai valuri albe, frământându-le-n mâini,
Le prindeai în șirag, răsfățându-le-n sâni,
Răsăritul ne chema la fântâna cu sori,
Să ne prindem iubirea în ghirlanda din zori.
vezi mai multe poezii de: Stefan Doroftei-Doimaneanu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
bălan, radu anamaria, violeta_m, Carmen,
Emoționat, vă mulțumesc pentru cuvintele voastre frumoase ! Mă bucur că versurile mele
ajung să fie apreciate de cunoscători.
stefan doroftei doimaneanu
miercuri, 22 iunie 2016
Multe imagini frumos create ce te trimit cu sufletul din ireal în real! Senzația e superbă! Felicitări!
Ina M.
miercuri, 22 iunie 2016
versuri specific tie, spontane, pline de traire si naturalete
violeta_m
miercuri, 22 iunie 2016
Aceasta este o poezie care m-a impresionat.
radu anamaria
marți, 21 iunie 2016
un vers frumos, curat.
pur si simplu lumineza firescu lui!
balan
marți, 21 iunie 2016