noapte de noapte
prin hornurile caselor
răsuflă zumzetul
vieţii cu ochii închişi
mi-am aşezat sufletul
în palma destinului
fără să mă tângui
fără să mă plâng
viaţa trece peste noi
cu faţa muşcată
de ger
şi inimă bună
trec în revistă
amintirea
vremurilor în care
pe o vreme ca asta
cu obrajii îmbujoraţi
printre troieni
modelam
oameni albi
din zăpadă.
vezi mai multe poezii de: dragos lucica
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.