Refugiu - Adina Speranta
Poezie adăugată de: Adina Speranta

    miercuri, 03 august 2016

Ah, cum mă strânge-n brațe viața
Și nu-mi dă voie să visez,
Ce sumbră-mi pare dimineața
Prin care-ncet mă furișez.

Mi-e visul răstignit pe cruce,
Iar cerul pare-nsângerat,
Mă zbat sub clipa care-aduce
În suflet strigăt disperat.

Privesc cum totul se destramă,
Pământul pare muribund,
Mă întristează-a lumii dramă
Și-n poezie mă ascund.

31.07.2016



vezi mai multe poezii de: Adina Speranta




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Dragii mei, vă mulțumesc din suflet pentru semnul de lectură și aprecieri :)
Am fost foarte ocupată în perioada aceasta și nu v-am răspuns la timp. Mă iertați?
Mulțumesc tuturor pentru cuvintele frumoase...:)
Cu drag,
Adina Speranta (autor)
luni, 05 septembrie 2016


Mi-e visul răstignit pe cruce,
Iar cerul pare-nsângerat,
Mă zbat sub clipa care-aduce
În suflet strigăt disperat.
Minunat semnalul si strigatul sufletului tau!
aspiranta
miercuri, 17 august 2016


Daca te alimentezi cu scrierile lui Cioran,poti sa te refugiezi unde vrei ,ca nu vei scapa de intunericul ce se instaleaza in ...turla de deasupra umerilor.
SAlecsandru
duminică, 14 august 2016


Adina, draga mea ! Visele nu ni le poate lua/fura NIMENI. Și doi, cum Răstignirea ne a adus Învierea, chiar în subconștientul tău, SPERANȚA nu a murit. Și, așa cum tot tu spui, te ai refugiat în poezie. Dar nu ai ținut asta doar pentru tine, ai împărtășit o cu noi ! Iar asta mi se pare minunat !
Cu drag,
mirimirela
vineri, 05 august 2016


Te înțeleg, dar lumea este așa de bolnavă, încât
și refugiul în versuri este în pericol!
Unde este „Speranța”, Adina !
Chiar dacă treci printr-o gravă perioadă sufletească sau de sănătate, nu te lăsa copleșită !
Luptă Adina !
stefan doroftei doimaneanu
vineri, 05 august 2016


Așa cum soarele se-arată
După o ploaie ce-a fost dată
Să spele lumea de păcate,
Așa și-n suflet vor răzbate
Raze de fericire care
Vor alunga tristețea mare...
Să fii convinsă de schimbare!
Mi-au plăcut versurile, Adina, chiar de sunt triste... Felicitări! Cu drag,
Ina M.
joi, 04 august 2016


Triste şi dureroase sentimente. Poemele tale îmi par că poartă anumite regrete...
tavi_s
joi, 04 august 2016


Ca de obicei, lectura poemelor tale, este o incantare chiar daca sunt foarte triste.
ira minciuc
joi, 04 august 2016


Nu te poti ascunde in poezie ci poti trai viata pe care o meriti. Nu cred ca ti se potriveste atata tristete si te rog sa o indepartezi de latine chiar daca da nastere unor astfel de strofe , placute cititorului Eu. Cu drag,
stomff
miercuri, 03 august 2016


Felicitări pentru poezie, dragă Adina ! Dramele au existat dintotdeauna, dar iubirea ne îndepărtează de ele.
ALapis
miercuri, 03 august 2016


Foarte frumos scris.
psihodadum
miercuri, 03 august 2016


O poezie trista in care autoarea isi gaseste refugiul in poezie. Ai scris minunat Adina.
MONA
miercuri, 03 august 2016