REVERENŢĂ
Ţi-am recitit scrisorile de mii de ori
Melancolie fără chip şi fără nume,
Tu m-ai iubit fără să vrei ceva anume,
Poate simbria mea de-a trece prin această lume,
Ca o mirare despre somnuri autume,
Pierdute la barbut pe nopţi postume…
Şi te ghicesc ȋn lespedea de piatră
Ca-ntr-un tarot al nopţilor sublime
Şi câinii visului nu mă mai latră,
Căci mă cunosc…aşa cum te cunosc pe tine…
Te recunosc ȋn trecerea zăpezii
Prin faţa geamurilor de la capătul amiezii
Şi te aud cum cazi sfârşită, peste muguri,
Bolnavă de dragoste…cuprinsă de friguri…
Ţi -am recitit scrisorile de mii de ori
Melancolie – iluzorie beţie,
Să mi te dau cu totul numai ţie
Pentru un vers nemărginit de poezie…
vezi mai multe poezii de: vindiana