Pribaltica - Rimma Kazakova
Adăugat de: gabriel cristea

1

Am să mă duc în țara aceea străveche.
cu turnuri și dale de piatră
și argint negru
ca pana corbului.

Metalul înnegrit al porților,
lumina scăzută a radei...
Oraș gotic, îți sunt oaspete,
golful tău îl cuprind în palme.

Acolo sunt pietre nenumărate,
ca spinările cailor care se scaldă.
Ușor și cu tristețe îmi aduc aminte
tot ce mi-e drag și-i departe.

Undeva există dezghețuri calde,
ascunzătoarele bune ale copilăriei...
Revin în realitate - praf și pulbere!
Tallin - ca un dezgheț pe buze.

2

Se clatină marea, se clatină...
Eu sunt o plută de undiță pe suprafața apei,
mi-e destul să știu că plutesc
și nu mai am pentru ce să fiu tristă.

Se varsă în mare
sufletul meu obosit,
precum mlaștinile intră în pămînt,
precum rîurile fug în mări.

Ca apele mării alunecă dunele,
uscatul ca marea se clatină
și eu înțeleg că nicăieri nu se curmă
această mare fără odihnă.

Și încă-nțeleg, înțeleg
că nimic nu-i pierdut, năruit,
dacă te-ngăduie, ca pe un pai,
atîta întindere de ape.

De azi înainte chiar legată de țărm, ancorată,
mi-e destul să știu că trăiesc, că plutesc
asemenea plutei de undiță pe suprafața apei.
Ca-n peștera scoicii, marea vuiește în mine.

Fie ca marea acesta rebelă, înțelegînd-o,
s-o duc prin vifornițele ruse
ca pe-o lumină
- chihlimbare de culoarea mierlei.

3

Sosești, Pribaltică, sosești,
ca o corabie din ceață,
de lîngă corabia lui Petru,
din pustiurile oceanului.

Plutești încet, albastră-cenușie,
neconturată încă, în talazuri,
nu a mea, nu rusească,
și cu toate acestea rusească.

Încurcate sînt în vechime,
ca un mănunchi de crengi,
datele cînd de la începuturile tale
s-a apropiat străbunul meu.

În acea depărtare existau multe,
cum ar fi, spre exemplu, Kalevala* ta
în care cu dragoste și ură
timpul domnește sîngeros.

Dar de lupte să ne aducem aminte?
Ura să ne fie sfetnic?
Tu freamătă, luminează
tăcută și neîntinată...

Ce pot să mai însemne măruntele josnicii
în veacul acesta în care urlă frăția?
Eu sînt a ta, o carelă* plăpîndă,
aplecată deasupra fructelor roșii din nord.

Mă lipsesc de tine ca de o mamă
și parcă o sanie finlandeză
mă duce, Pribaltică,
prin istoria și legendele tale.

traducere - Sergiu Adam

Notă*
Kalevala - este epopeea națională finlandeză, cea mai cunoscută culegere de poeme folclorice finlandeze, fiind tradusă în peste 40 de țări, între care și România. A fost alcătuită de medicul, folcloristul și filologul finlandez Elias Lönnrot.
carelă - limba carelă este o limbă fino-ugrică vorbită în Rusia (Republica Carelia și unele zone învecinate) și Finlanda.



vezi mai multe poezii de: Rimma Kazakova




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Servus!
- ce mă determină să tot citesc versurile acestea?

Purice Narcis-Teoretic ?:)
eret //e// \ //ic//
viisi = șinci? adică: 5
narcispurice
luni, 22 martie 2021


Mersi!
gabriel cristea
miercuri, 17 martie 2021


De acord, deși vi se potrivește, domnule Cristea. Scrieți minunat.
Lucia Eniu
miercuri, 17 martie 2021


Doamnă Lucia Eniu, cu drag! - încercați să nu-mi mai spuneți ,,maestre''. Mă simt stânjenit! :)
gabriel cristea
miercuri, 17 martie 2021


:)
-Mai există!
// spre/spe/ ran:șă/ță !/. re? cui?)
... Pământului!
Servus!
încă respirând,
!Purice
în greșeli, cu semne de : întrebări?
narcispurice
marţi, 16 martie 2021


Mulțumesc, maestre, pentru aceste versuri inedite!
Lucia Eniu
marţi, 16 martie 2021