cu aripi desfăcute
biciuie vântul
peste culorile
ofilite
din calendar
întoarsă peste pleoapa somnoroasă
dimineaţa
zgriburită se uită
pieziş
inima cu voce răguşită
bâjbâie prin fiecare
ochi de ploaie
alungând rugina
topită în stropii
grei
prin mormanul de frunze
zvelte pornesc
picioarele
îmbătrânite în urmele
care
se pierd.
vezi mai multe poezii de: dragos lucica