Cu pumnul strâns pe-un mototol
De coduri şi ţidule,
Se zbuciuma, dând rotogol
A ochilor globule.
Şi declama, şi mă-nţelegi,
Îşi cântărea arginţii,
Cu câte-un lung citat din legi
Umplându-şi golul minţii.
Apoi, decanul, mai cu moţ,
Făcu un gest de rege
Şi, fulgerându-ne pe toţi
Cită o altă lege.
Ca un puhoi cu mari clăbuci
Urla stimatul domn.
Iar Curtea s-a trezit atunci,
Şi-a recăzut în somn.
vezi mai multe poezii de: Robert Burns