Târziu mi s-a desprins din ochi neantul
Plătind facturi la lacrimi şi dorinţe,
M-a refăcut din dor şi foc înaltul
Creându-mi visuri noi din suferinţe.
Puteam fi prinţ dar am ucis consemnul
Şi am furat iubire fără seamă,
Am fost surprins când mi-a zâmbit infernul
Şi m-a lăsat să evadez din teamă.
Sunt robul infinitului din mine
Muncesc din greu şi sap adânc în riduri,
Mi-am tapetat iubirea cu rubine
Şi-as vrea să mă adun din stropi de gânduri.
Credul în ale sufletului vorbe
Ca un ţicnit m-am cufundat în zare,
Şi prin celule cu sinapse strâmbe
Am regăsit portiţa şi-o cărare.
Acum se leagănă pe stele visul
Iar vorbele se-ntrec în desfătare,
Am întocmit cu dragoste zapisul
Şi te aştept să-nveselim chitare.
10.11.2018
vezi mai multe poezii de: Stefan Doroftei-Doimaneanu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Petruvio
Mulţumesc frumos!
Stefan Doroftei-Doimaneanu (autor)
marți, 27 noiembrie 2018
Un rob frumos! Felicitari!
Petruvio
luni, 26 noiembrie 2018