O imensă experienţă
de care avem nevoie,
nu din simplă curiozitate,
ci din necessitate,
dintr-o înclinaţie naturală,
capabilă să ne influenţeze,
decisiv, viaţa.
Cu ce ştim acum despre mâine,
nu putem înainta
fără să cunoaştem cu adevărat
ce a fost…
Cu sentimentul permanenţei
şi continuitaţii noastre
a celor care nu ne vrem frunze
la discreţia hazardului,
dezarmaţi în bătaia vântului solar,
a anilor,
rătăciţi în timp,
obţinem echilibrul pentru a trăi demni,
lucizi, temerari.
Ne asemănăm cu trenul
care îşi accelerează mersul,
dar viteza sporită
nu trebuie să ne îndepărteze de sursă,
de ancora de suflet,
de istorie,
tărâmul stabilităţii vitale.
vezi mai multe poezii de: Rodica Elena Lupu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.