România, Mamă țară
Românie, mamă țară,
Vatra unui neam destoinic,
Dumnezeu, de prima oară
Te-a sortit de-a pururi rodnic.
Din Nord la Marea albastră
Și înapoi peste Carpați,
V-ați dorit să fie a voastră
Patria noastră, cuib de frați.
Nu v-am dat de bună voie
Nici pământuri și nici biruri,
Și nici n-am avut nevoie
De-ale voastre chilipiruri.
Iubește-ți Române, țara!
Când pleci, ia-ți cu tine glia!
Și când urci pe trepte scara
Ia-ți cu tine, România!
Ai bani mulți în țări străine,
Și belșug să pui pe masă,
Vorbește-ți neamul de bine
Și când poți mai dă pe-acasă.
Ia-ți curaj de la strămoși,
Depune flori la veșnicii,
Nu uita de anii frumoși
Petrecuți cu ai țării fii.
Țara ta îți e familie,
Te iubește ca o Mamă,
Și pe-un tril de ciocârlie
Simți pământul cum te cheamă.
Vino acasă dragă frate,
Te va-mbrățișa iubirea,
Nicăieri nu ai de toate,
Dar aici îți e menirea.
Autor: Gabriel Stănciulescu
vezi mai multe poezii de: Gabriel Stanciulescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.