Să nu cerșim, cu ancorări, din stele,
Mai nalte și distinse frumuseți-
Să ne-admirăm durerile rebele
Și sufletele să ne poarte prin cetăți,
S-avem hotarul hotărât prin ele,
Însă, să nu cerșim și alte frumuseți.
Rotind pământul cu mantia divină,
Ce sufletu-o țesu din șapte flori,
Să creștem constelații de lumină,
Să fim femei din zori până în zori,
Amurgul aibă -o candelă senină,
Pășind, neprihănirea nascăse-n feciori.
Să fim femeii, cetăți, de mii și mii de ori...
LILIA MANOLE
vezi mai multe poezii de: lilia manole
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.