Rugă
Tu, Fecioară, Preacurată, iartă-mă că-s păcătos,
Nu e zi să nu-I calc legea și Cuvântul lui Hristos,
Din pocalul slavei Tale ce e plin cu bucurie,
Doar un strop măcar s-ajungă în cămară mea pustie.
Căci sunt slab și-n rătăcire și nimic nu iau aminte,
Doar păcatul îmi e lege și deşartele-mi cuvinte.
Ziua cât îmi e de lungă, înșir lucruri fără rost,
Spre pustiu mă duce drumul fără grija Lui Hristos.
Fii cu mine Preacurată, luminează-mi a mea cale,
Îngrijește de-al meu suflet din preaplinul slavei Tale
De vei vrea Împărăteasă, să mă ierți, m-aș bucura,
Sunt prea slab și prea nevrednic să pășesc în urma Ta.
Buzele astea păcătoase, lacrimile de țărână,
Nu sunt vrednice sa cadă la piciorul Tău, Stăpână,
Poate îmi vei da un deget ca să mă salvezi de mine,
Paşii mei să nu se-abată de la legile divine.
Am venit cu flori la Tine și cu lacrimă fierbinte,
Ce e omul, ce-i Pământul pentru cerul dinainte?
@BFB
vezi mai multe poezii de: Bogdan Boitan
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.