Cel ce-a văzut un om în bezna nopţii
Şi-l poate recunoaşte fără greş în miezul zilei,
Când îl văzu pe rege stând pe tron, glas înălţă de-ndată:
"Cel ce-i aici ne fu tovarăş pe când ne furişam în beznă;
Acesta este omul a cărui barbă are un dar neasemuit;
Şi prinşi suntem acuma prin isteţimea sa."
Adăugă apoi: "Acest rege mărit a fost cu voi;
Fapta ne-a văzut-o şi taina ne-o cunoaşte.
Ochii mi-au arătat: - regele ce noaptea l-am văzut îl recunosc,
Şi pe-al lui chip cu drag ei zăbovesc, aşa cum luna în noapte zăboveşte
De-aceea, în genunchi iertare pentru mine îi voi cerşi,
Căci el nicicând privirea nu şi-o-ntoarnă de la cei ce-l recunosc
Aflaţi că ochiul Cunoscătorului de rele te păzeşte în cele două lumi,
Căci înlăuntrul lui Brahman afla-vei drept oblăiduitor.
Şi astfel Muhammad a mijlocit grşeala ca să-i ierte,
Căci ochiul lui "nicicând nu rătăceşte" de al Regilor Rege.
Şi-n noaptea acestei lumi, când soarele se-ascunde,
El a privit spre Domnul şi-n El şi-a pus toată nădejdea.
Alinaţi îi fură ochii auzind "Deschisu-ţi-am inima",
Şi-atuncea îi fu dat lui ca să privească
Ceea ce (Îngerul) Gabriel n-avu puterea de-a zări."
vezi mai multe poezii de: Rumi
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.