Să te mai chem în patul de-altădată
În care-ai cunoscut,de-atâtea ori,iubirea?
Ori să-ți cerșesc amorul,bucată cu bucată,
Primind,în schimb,doar amăgirea?
La pieptu-mi să te chem,să mă săruți,
Cu buzele-ți fierbinți ca focul,
Ori să te las,să fim necunoscuți,
Rostind: „așa ne-a fost sorocul?”
Să te mai chem,să simți cum arde,
De dor,o inimă ce te-a iubit?
Ori poate,de-ale sale pericarde
Nu îți mai pasă,te-ai răcit?
O să te chem,că dor mi-a fost,femeie,
La sânu-ți liniștea să îmi găsesc,
Și sper,ca lângă tine să se-ncheie,
Această negură,în care rătăcesc!
vezi mai multe poezii de: Gustavo El