Să ne îmbrățișăm cu sete
A trecut un an și-ncă vor mai trece
Clipe mii, ce sigur vor să îți vadă
Sufletul, ce îl răsfățam cât zece...
Ș-avea trăiri cât apa din cascadă.
Am luat cu mine clipe de amor,
De o vreme ele se-mbulzesc, oftând,
Le încurajez, deși-s cuprins de dor
Și-mi vin cu rândul, furișate-n gând.
Te iubesc cu mintea și adevărul,
Am nopți urâte, secate de plăceri,
Nu demult c-un sărut stârneam fiorul,
Astăzi prezentul s-a transformat în ieri.
Nu e plăcută viața-nverșunată,
Din gândul bun azi am făcut armură,
Dintr-o privire dulce, altădată,
Ne devoram, ades,... fără cenzură.
De azi sper să renunți la însingurare,
La regăsire să n-avem regrete,
Primul pas, o vorbă de împăcare,
Și apoi să ne-mbrățișăm, cu sete.
Autor: Gabriel Stănciulescu
vezi mai multe poezii de: Gabriel Stanciulescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.