Te plictiseşti
Cǎ stai prea mult ȋn casǎ?
Nemulţumit, pui mȃna pe o carte
Şi citeşti,
Dar starea asta nu te lasǎ?
Atunci
E bine sǎ priveşti
Viţa de vie din grǎdinǎ
Care,
Sub ploi şi vȃnt,
Fapte cereşti,
Rodeşte struguri
Şi nu suspinǎ.
Cȃnd tot ce a produs
Dispare,
Aşteaptǎ
Sezonul urmǎtor,
Neplictisitǎ,
Ca sǎ rodeascǎ
Aşa cum a fǎcut-o
Anterior.
De-aceea zic,
Ca sǎ nu te plictiseşti,
Fǎ ceea ce natura te-a ȋnzestrat
Sǎ faci,
Planuri mǎreţe
Pentru cei ce vin…
E demodat,
Cǎci se ocupǎ ei,
Dupǎ a lor voinţǎ,
Cȃteodatˋ.
vezi mai multe poezii de: samoila
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.