Să-ți vindec suferința cu o îmbrățișare
Mă rog la Cer să-ți ia tristețea,
Mă rog la tot ce ne înconjoară,
Mă doare, îți piere frumusețea
Și-ti plânge șarmul de odinioară.
Ceva-n străfunduri te afectează,
Nu cred că ți-ai pierdut voința,
Ia-mi inima, ce în van oftează,
Și în noi se va trezi dorința.
Ți-aș dărui liniștea naturii,
Din linul zbor ce-l poartă un stol,
Iar printre dalbe flori din crânguri
Să-mi fii azurul serii, un simbol.
Iubirea ne vrea iar împreună,
Ne va învăța ce-i împlinirea,
Și savurând pofta diurnă...
În neant să piară rătăcirea.
Vom fi perechea mult dorită,
Cadoul meu, este o urare:
Să îți vindec suferința, toată,
C-un sărut și o îmbrățișare.
Autor: Gabriel Stănciulescu
Autor: Gabriel Stănciulescu
vezi mai multe poezii de: Gabriel Stanciulescu