Fereidun ţinea la unul din viziri,
preacinstit la fire şi cu-adânci priviri.
Alt curtean veni la rege şi-i vorbi:
''Împlinească-ţi-se voia-n orice zi!
Nu-ntreba pricina vorbei de acum! ,
Ți-e duşman ascuns vizirul pe-orice drum.''
''Nu-i oştean sau om de rând din ăst ţinut
căruia să nu-i fi dat vreun împrumut,
doar cu învoiala de-a-l primi-napoi
când v-ajunge şahu-n lumea de apoi".
Fu chemat viziru-atunci în grabă mare.
Ochii şahului sclipeau a răzbunare.
''Ca un bun prieten îmi stăteai în faţă
şi-n acelaşi timp doreai să plec din viaţă''.
I-a răspuns vizirul, sărutând pământul:
''Vei afla-adevărul, de-mi asculţi cuvântul.
Toată vremea mă gândeam de fapt la tine.
Cum să fac ca tot poporul să-ţi vrea bine.
Dacă mori, au toţi de plată datoria.
Vor de-aceea să trăieşti cât veşnicia.
Nu doreşti ca ruga lor să te ajungă,
să-nfloreşti şi s-ai o viaţă cât mai lungă ?''
vezi mai multe poezii de: Saadi
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.