S-a spus de-un om destoinic şi sărman
c-ar fi jignit cândva pe un sultan.
Ce adevăr i-o fi ieşit din gură,
de a stârnit în rege-atâta ură,
că omul fu zvârlit în închisoare?
Aşa-şi vădeşte forţa cel mai tare.
Când un prieten i-aminti pe-ascuns
ce-a câştigat vorbind, el i-a răspuns:
„Poruncii Domnului eu i-am dat glas.
Voi sta în închisoare doar un ceas!"
Dar taina-aceasta zidul îl străpunse,
şi la urechea regelui ajunse.
Monarhu-a râs: „Zadarnic e-acest vis.
„În închisoare va muri ucis!"
Un sclav dervişului i-aduse vestea.
EL i-a răspuns cu vorbele acestea:
„Mult timp de suferit nu mi-a rămas,
„căci lumii-i-e dat să ţină doar un ceas!"
Porunca regelui fu mai haină:
„Tu limba să i-o smulgi din rădăcină!"
Când omu-află al regelui cuvânt, rosti:
„Nici de-asta nu mă înspăimânt.
„Nu-mi pasă limba dac-o să mi-o tai.
„îmi mai rămâne vorba fără grai!".
vezi mai multe poezii de: Saadi