Privirea mea tot orizontul l-a cuprins –
Eu nu mai ştiu nimic de tine, nu mai ştiu…
Caişii noştri-au înflorit, apoi au nins,
Nu mai puteau s-aştepte, e deja târziu,
Iar liliacul alb, ce-l îndrăgeai într-una,
Îmi pare şi mai trist acuma, fără tine
Şi florile-i căzură, una câte una,
Mai rar, sperând că poate cea iubită vine.
Aud şi-acum al glasului tău drag ecou
Şi ştiu că vei veni la mine, ca-ntr-un vis,
Când iar vor fi pe ram flori albe de cais
Şi liliacul alb va înflori din nou.
Îmi zvântă lacrima căzută pe furiş,
Şăgalnic, vântul, când se joacă prin frunziş.
vezi mai multe poezii de: Oancea Aurel
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Minunat! Ma atasez din ce in ce mai mult de versul tau! Te felicit cu toata inima!
andreionthepoetry
sâmbătă, 15 august 2015
Ce frumos ! ...
mirimirela
vineri, 14 august 2015
Versuri tare frumoase ne-ai oferit aici si sper ca vei mai scrie in acest fel.
Iustin
vineri, 14 august 2015