ca un cal nebun,
pe o tablã pãtatã,
cu o inimã albã,
de pioni apãratã,
eu spre tine plec.
sar peste toți,
peste toți trec,
din mâna rece
a pãtratelor ȋntunecate,
sã te eliberez.
te vãd nemișcatã,
prinsã-n idei de gheațã,
regina mea capturatã,
unicu-mi crez.
mã opresc ȋn fața ta,
și nebunii mã atacã,
pioni de smoalã
ȋntre noi apar,
dar cu toții
n-au ce sã ne facã,
mã privești și exist iar.
Dar apoi pornești,
privirea-ți devine neagrã,
iar adevãrul, devine crud,
ȋntre noi, o lume uitatã,
și glasul adorat ȋl aud..
șah mat.
vezi mai multe poezii de: poeziikrl
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.