S-a sfârșit noaptea iar luna
se topește lent în senin,
apune în canale.
E-atât de viu septembrie în țara aceasta
de câmpie, pajiștile sunt verzi
ca-n văile din sud primăvara.
Mi-am lăsat camarazii,
mi-am ascuns inima în vechile ziduri,
ca să rămân singur să-mi amintesc de tine.
Cum ești mai îndepărtată decât luna,
acum când suie ziua
și pe pietre bate pasul cailor!
Traducere Ilie Constantin
vezi mai multe poezii de: Salvatore Quasimodo