Adesea un râu
iradiază astre solemne,
stupi de sulf se leagănă
deasupra capului meu.
Timp de albine: iar mierea
este în gâtul meu
încă proaspătă de sunet.
Un corb, în plină amiază se rotește
peste gresii cenușii.
Văzduhuri iubite: unde liniștea de soare
învață moarte, și noapte
cuvinte de nisip,
de patrie pierdută.
Traducere Ilie Constantin
vezi mai multe poezii de: Salvatore Quasimodo
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.