În mlaștina caldă, prins nămolul
drag insectelor, suferă în mine
un bâtlan mort.
Mă devor în lumină și sunet;
lovit în ecouri mizerabile
geme din timp în timp
o suflare uitată.
Îndurare, că nu sunt
fără voci și chipuri
o zi în memorie.
Traducere Petre Stoica
vezi mai multe poezii de: Salvatore Quasimodo
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.