Fericită era azi-noapte vocea ta
coborâtă asupră-mi pentru o nouă inocență
în vreme ce îndur o naștere
de mâhnite fericiri.
Tremurai albă,
cu brațele ridicate;
iar eu zăceam în tine
cu viața mea
în puțin sânge adunată,
uituc de cântul
care a adus deja la culme,
cu femeia ce m-a ținut departe,
tristețea mea
de copac rău ivit în lume.
Traducere Ilie Constantin
vezi mai multe poezii de: Salvatore Quasimodo
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.