De frunza sălciilor - Salvatore Quasimodo
Adăugat de: Gerra Orivera

Răsună puternic chemarea
pescarii ridică năvoadele vii
în apusul în care
glasul meu e pierdut peste mare
Dar tu nu auzi
Poate chem morții.
pastor al aerului?
Ce vrei tu
în lumina care se prăbușește
trezind ecouri
erupe suflarea vântului închis
Sau poate de sub pământ
sub picioarele măslinii ale
copiilor
unde cochilii se rostogolesc
cei din câmpia apelor vii
Poate că îl sună
albite de pielea lăsată de șerpi.
aspru, deasupra șanțurilor
vechiului corn al pastorului.



vezi mai multe poezii de: Salvatore Quasimodo




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.