Matriță seacă de iubire și de nou-născuți,
gem alături de tine
de ani lungi, pustiu.
Dorm păduri
de un verde senin, de vânt,
câmpii unde sulful
era vara miturilor
imobilă.
Nu intraseși să trăiești în mine,
presimțire de chin durabil.
Pământul murea pe ape
antice mâini din fluvii
culegeau papirusuri.
Nu te-aș putea urî: atât de ușoară
e inima mea de uragan.
Traducere Ilie Constantin
vezi mai multe poezii de: Salvatore Quasimodo
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.