Pierdută-i antica voce.
Aud rezonanţe fugare,
uitare de noapte deplină
în apa-nstelată.
Din focul ceresc
naşte insula lui Ulise.
Fluvii lente duc arbori şi ceruri
în murmur de ţărmuri lunare.
Acolo, iubito, albinele-şi duc bogăţia:
timp al prefacerilor, taină.
vezi mai multe poezii de: Salvatore Quasimodo
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.