Ploaia a şi sosit la noi,
răscoleşte văzduhul tăcut.
Rândunele-nfioară stinsele ape
ale măruntelor lacuri lombarde,
zboară ca pescăruşii zvâcnind după peşti;
peste gardul livezilor fânul îşi poartă mireasma.
Încă un an s-a stins arzând,
fără o plângere, fără un strigăt
care să-nvingă o zi pe negândite.
vezi mai multe poezii de: Salvatore Quasimodo
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.