Copaci de umbre,
insule naufragiază în vaste acvarii,
bolnavă noapte,
pe pământul care se naște:
un sunet de aripi
de nor ce se deschide
pe inima mea:
nici un lucru nu moare,
care să nu trăiască în mine.
Tu mă vezi: sunt atât de ușor,
atât de înlăuntrul lucrurilor
încât umblu cu cerurile;
iar când Tu vei voi
să mă arunci în sămânță
voi fi deja obosit de greutatea care doarme.
Traducere Ilie Constantin
vezi mai multe poezii de: Salvatore Quasimodo