Pe zidul stadionului, deja,
prin crăpături și smocuri de ierburi agățătoare,
șopârlele țâșnesc fulgerătoare;
iar broasca revine prin rigole,
cânt ferm al depărtatelor mele nopți
din alte țări. Îți amintești acest loc
unde marea stea saluta
sosirea noastră de umbre. O, scumpo, cât
timp a coborât cu frunzele de plop,
cât sânge în fluviile pământului.
Traducere Ilie Constantin
vezi mai multe poezii de: Salvatore Quasimodo
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.