Mă afli pustiu, Doamne,
în ziua ta,
închis în orice lumină.
De tine lipsit mă-nfricoșez,
drum pierdut al iubirii,
și nu mă alină
nici să-mi cânt teama
care-mi usucă dorințele.
Te-am iubit și bătut;
ziua se-nclină
și culeg umbre din ceruri:
câtă tristețe în inima mea
de carne!
Traducere Ilie Constantin
vezi mai multe poezii de: Salvatore Quasimodo
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.