Vorbește cu pomii vântul trist de toamnă… - (Beszél a fákkal a bús őszi szél…) - Sandor Petofi
Adăugat de: haver

(Traducere de Csata Ernő)

Vorbește cu pomii vântul trist de toamnă,
În tihnă spune, nu se aude;
Oare ce le spune? de vorbe
Pomii își scutură capul.
Între prânz și seară, stând întins
Pe o sofa, în mare liniște...
Pe pieptul meu aplecată, doarme
Adânc și-n tihnă, suava soție.

Într-o mână am sânul dulcei
Adormite, unduind moale,
În cealaltă, cartea mea:
Cronica luptelor de libertate!
Orice cuvânt, ca o cometă
În picaj, în suflet mă atinge…
Pe pieptul meu aplecată, doarme
Adânc și-n tihnă, suava soție.

Aurul te atrage, biciul te-mpinge
La luptă pentru tiran, tu slugă,
Și libertatea? râde un rând,
Ș-adepții, vin pe câmpul de luptă,
Și-n schimb, ca floarea de la fată,
Iau rană, moarte cu veselie...
Pe pieptul meu aplecată, doarme
Adânc și-n tihnă, suava soție.

Câte vieți s-au stins pentru tine,
O, sfăntă libertate! și ce folos?
Va fi, dacă nu-i: vei triumfa
Și ultimul duel va fi generos,
Pentru morți te vei răzbuna,
Cu o răzbunare cu mânie!…
Pe pieptul meu aplecată, doarme
Adânc și-n tihnă, suava soție.

Peisaj cu sânge văd în față,
Viitorului vedenii,
În propria sânge se-neacă
Inamicii libertății!...
Un mic tunet e pulsul inimii,
Și-n cap fulgeri apari mie,
Pe pieptul meu aplecată, doarme
Adânc și-n tihnă, suava soție.



vezi mai multe poezii de: Sandor Petofi




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.