De-ai uitat cumva de nuferii plutind
Pe lacu-ntunecat de umbra munților în plină zi,
De le-ai uitat parfumul ud și-adormitor,
Atunci poți să revii și teamă nu-ți va fi.
Dar de ți-i amintești, să nu revii nicicând,
Îndepărtează-te de lacuri, mergi spre șesuri și prerii.
Nu vei vedea cum nuferi se-nchid în apus
Și inima ta munții nu o vor umbri.
(Traducere de Aurel Oancea)
vezi mai multe poezii de: Sara Teasdale