Iar ne nimge prin Ardeal
Cu ploi repezi de cuvinte
Cu un drum până pe mal
Și cu umbra ta fierbinte
Iar pe scările de aer
Ne urcăm până la stele
Pe al cosmosului caer
Și lumina prinsă-n ele
În culorile vitezei
Până înspre infinit
Sorbim căile amiezei
Într-un zbor neântâlnit
Printre nori vii de planete
Și de stele fără număr
A cărărilor diete
Ni se așază acum pe umăr
Cu atâtea astre vii
Înscrise pe-a lor orbite
Noi străbatem veșnicii
Și culori deosebite
Roșu galben și albastru
Violet urmează-n urmă
Dintr-un soare și un astru
În a galaxiei turmă
Și-napoi iar pe pământ
Printr-un val vârtej de pară
Peste muguri de cuvânt
Și-o explozie stelară
Mii de ani ni se desprind
De pe mâini precum secunde
Pe când clipele se aprind
Cu stele să ne inunde
Și iată-ne iar pe Terra
Dintr-un zbor prin Infinit
Pe perete cu himera
Ce în palme s-a topit
Ca un vis doar ne-a rămas
Povestirea pe hârtie
Cu al timpului popas
Fulgerat de veșnicie
01-02-2018 cluj
vezi mai multe poezii de: Ioan Daniel
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Emilian Lican ,mulțumesc frumos pentru apreciere, Dumnezeu să-ți dea fericirea
Ioan Daniel (autor)
vineri, 02 februarie 2018