Scris pe noapte - Constantin Ciuca
Poezie adăugată de: cico

    joi, 07 mai 2015

Femeia ieșea din Babilon noapte de noapte
și îmi aducea de fiecare data, in lumina lunii,
o tăblița de lut.
O luam,o înmuiam în miere şi lapte
si lacom îmi purtam limba pe ea sa ii descifrez textul.
Semnele ei vorbeau despre abisul închis în sărut,
si despre o livadă de stele necoapte
în care, livid, atârna de o creanga a nopții
trupul rarefiat
al unui înger căzut.

Îmi treceam mâna prin femeie ca printr-un vazduh
care im aparținea,
ii cautam fata
si sângele
cu gând sa ma așez in inima ei şi sa dorm.

Dimineața, după ce noaptea schimbam semne cu ea,
tot trupul meu
era acoperit de sus pana jos de o erupție purpurie
de text cuneiform.



vezi mai multe poezii de: cico




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Da , frumoasa poezie.
stomff
joi, 07 mai 2015