Se-nstejărea apusul, topindu-se pe ramuri - gabriel cristea
Poezie adăugată de: gabriel cristea

    joi, 11 martie 2021

Veni un gând de vultur din țărmuri vântuite;
Și-n urmă, aspre aripi julind razant văzduhul
se prăvăleau în cercuri spre verzile întinderi
ca-ntr-un vâtej de aer ce străpunsese timpul.

Deșertice reliefuri se așterneau pe delte,
iar lungile talazuri, zdrobite în păduri,
se răsfirau tăcute ca lente caravane
- cocoașe de cămile pe vânturi nisipii.

Se-nstejărea apusul, topindu-se pe ramuri,
și umbre de canide neliniști deșteptau;
Se auzea un murmur, se auzea doar vântul
ce printre ierburi clare fioru-și răscolea.

Sub ultim strop de soare se constela pădurea
și-orbită de eclipsă cu lumea se-nvârtea,
iar păsările lunii, albastre și tăcute
- ca ochiul de fântănă - pe timpuri împietreau.



vezi mai multe poezii de: gabriel cristea




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Domnule Lican, mulțumesc pentru comentariu!
gabriel cristea (autor)
sâmbătă, 13 martie 2021


Doamnă Lucia Eniu, maestra este Natura - eu sunt doar un umil discipol! Mulțumesc pentru trecere!
gabriel cristea (autor)
sâmbătă, 13 martie 2021


Ați reușit să opriți timpul, maestre! Aceeași senzație de fantastic, de un loc de-aiurea, de undeva, cândva.
Lucia Eniu
vineri, 12 martie 2021