Se plimbă gândul meu prin amintire
Neliniştea nu vrea să obosească,
Deşi au început să amorţească,
Secundele se scurg far' de-opintire.
Se plimbă gândul meu rănit pe zare
La braţ cu-o luminoasă perseidă,
Ce-mi fură o bucată de obidă,
Ca din tristeţi încet să mă coboare.
Se plimbă gândul meu firav prin junglă
Dorind să fie devorat de fiare,
Să nu mai lăcrimeze în pahare,
Mâhnirile să nu mă mai ajungă.
Se plimbă gândul meu bolnav prin ceruri
Tânjind după o linişte trândavă,
Ca să-mi descarce sacii cu otravă,
Să-mi reculeagă zâmbetul din leruri.
Se plimbă gândul meu hoinar pe mare
De val şi cântecul sirenelor purtat,
Zburdând ca-n libertatea unui evadat
Păşind desculţ pe valul cu ninsoare.
Se plimbă gândul meu vrăjit spre tine
Pe strunele bătrânului cobzar
Şi-n frenezia păcatului primar,
Rămas-am fără haina de pe mine.
vezi mai multe poezii de: Stefan Doroftei-Doimaneanu