Da!... Rând pe rând se sting gorunii!
Pe lăngă garduri plâng și spinii.
Se duc să-și înnoiască rădăcinile
Lăsând în urmă toate rătăcirile.
Se duc și ei chemați la Sfântul
Să lumineze-n veci pământul
Și de sub mantia împărătească
Să-nvețe iarăși câmpul să rodească.
Să-nvețe florile să cânte
Sub ale lunii raze blânde
Și să alunge clipele flămânde
Ce scurmă-n ale noastre oseminte!
Se duc și-n urmă doar pustiul
Mai răsucește bisturiul
Pe undeva, prin liniștea grădinii,
Pe unde au trăit cândva gorunii!
Trec pași prin ale noastre gânduri
Și lacrimi urcă din adâncuri,
Se-aprind făclii la marginea pădurii,
Iar sus, în cer se-adună-ncet gorunii!
Trec pași prin liniștea grădinii
Și rând pe rând se duc gorunii!
22-08-2016
vezi mai multe poezii de: CTN
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Mulțumesc frumos și cu drag toturor celor ce au trecut pe-aici!
CTN (autor)
vineri, 09 septembrie 2016
Mă bucură revenirea ta. Felicitări pentru poezie !
mirimirela
duminică, 04 septembrie 2016
Cu un titlu interesant , textul poemului tau nu putea fi altul .
rebeca
duminică, 04 septembrie 2016
Ce frumos ai scris
Felicitari
Mari
sâmbătă, 03 septembrie 2016