Mai greu îmi e când toți ai lumii dorm
Și-n jurul meu tăcerea mă întreabă,
Atunci aș prefera să mor degrabă
Asediat de-acest pustiu enorm.
Să mergem amândoi la strâns de fân
Și soarele să ne lucească-n coasă,
Din când în când, în urmă să-ți rămân
Ca să te văd aprinsă și frumoasă.
Voi colinda cu inima mea
mergand prin zapada,
mana mea in cinci colturi ca o stea
incepe cuvinte sa vada.
Iata ca-ti pun parafa de sfirsit
chiar tie, mare iubire, mare iubire…
Taraful a plecat, paharele s-au golit,
si-am ramas in patul nuptial, fara mire.
Ne cunoastem,
Ne-am intilnit intr-o zi
Pe pamint,
Eu mergeam pe o parte a lui
In ploaie, rezemat de un copac.
El are legatura cu pamantul.
Si simt sub coaja-i, palma batucita,
Cum freamata, cu ceru-n el, Cuvantul.